#ii

[...] during one train stop, I watched as another guard with a spirit of empathy, ran out into an apple orchard and picked apples. He carried his jacket like a bag and filled it with apples. The kind German came to our open train window and handed us each an apple. The juicy apple tasted so delicious. I so appreciated that apple and his unusual compassion. ↗

— Oliver Omanson

#food-shortage #nazis #prisoner-of-war #world-war-ii #food

To build up a library is to create a life. It's never just a random collection of books. ↗

— Carlos María Domínguez

#bibliophiila #book-collecting #books #collection #libraries

Jane," I said quietly. She opened her eyes, she had been far away in prayer. "Yes, Mary? Forgive me, I was praying." "If you go on flirting with the king with those sickly little smiles, one of us Boleyns is going to scratch your eyes out. ↗

— Philippa Gregory

#henry-viii #jane-seymour #mary-boleyn #threat #forgiveness

Morale was deteriorating and it was all Yossarian's fault. The country was in peril; he was jeopardizing his traditional rights of freedom and independence by daring to exercise them. ↗

— Joseph Heller

#ironic #rights #war #wwii #yossarian

Sometimes thought Liir-his first thought in weeks and weeks-sometimes I hate this marvelous land of ours. It's so much like home, and then it holds out on you. ↗

— Gregory Maguire

#gregory #liir #maguire #of #son

The problem with winter sports is that -- follow me closely here -- they generally take place in winter. ↗

— Dave Barry

#humor #ice-fishing #ice-skating #skiing #snow-camping

Why are there interstate highways in Hawaii? ↗

— Steven Wright

#humor

Wii Sports: All the frustration of real sports with out the physical exercise. ↗

— Felix Harneis

#humor #physical-exercise #sports #wii #humor

She imagined she could pull Time like taffy, stretching it longer and longer between her hands until the finest point had been reached, the point just before breaking, and she could live there. A point at the center of time with no going forward, no going back. Clasped in this way, without speaking, walking into no discernible ending, she could almost believe they tread on time. ↗

— Sarah Blake

#stopping-time #ww-ii #imagination

Cei ce afirmă că omul Renașterii simțea, cugeta și acționa ca noi se înșeală enorm. Dimpotrivă, noi avem obiceiul de-acum multisecular de a refula în noi înșine tot ceea ce constituia imagine a lumii la omul Renașterii, până într-atât încât acesta se confundă cu „umbra” noastră, cu ceea ce învățat, prin educație, să extirpăm și să mutilăm din noi înșine. Adăpostim încă în noi un frate debil, din pricină că nu ne putem debarasa complet de el. Dacă el este caricatura noastră - de vreme ce acumulează într-însul trăsăturile noastre cele mai infantile și mai ridicole -, să încercăm pentru o clipă să ne punem în locul lui: firește, este foarte probabil ca el să nu aibă despre noi o imagine mai măgulitoare decât aceea pe care ne-o facem noi despre el. Dar orice comunicare este imposibilă, iar barierele de vârstă nu se ridică niciodată. De aceea, e mică speranța că într-o zi ne-am putea înțelege și strânge mâna. Dar e încă și mai redusă posibilitatea ca acest oaspete neliniștitor din profunzimile noastre să dispară vreodată. În lipsa putinței de a ajunge la o înțelegere cordială, trebuie să învățăm a-l privi fără prea multă superioritate. Căci noi am pierdut ceea ce el avea, iar el nu are ceea ce noi am cucerit. Până la urmă, aceste cantități sunt egale. Dacă noi am realizat câteva dintre dorințele cele mai arzătoare ale imaginației sale, nu trebuie să uităm că am distrus tot pe-atâtea ș că acestea s-ar putea vădi irecuperabile. ↗

— Ioan Petru Culianu

#omul-renașterii #imagination