„Ştia forma norilor australi din ziua de 30 aprilie 1882, şi putea s-o compare cu nervurile unei cărţi din hârtie spaniolă pe care o privise o singură dată sau cu crestele de spumă pe care o vâslă le-a ridicat pe Rio Negro în ajunul luptei de la Quebracho. Aceste amintiri nu erau simple; fiecare imagine vizuală era legată de senzaţii musculare, termice etc. Putea să reconstruiască toate visele. De două sau de trei ori reconstruise câte o zi întreagă. Mi-a spus: Eu singur am mai multe amintiri decât toţi oamenii de când lumea e lume. Şi-a continuat: Visele mele sunt ca veghea dumneavoastră. Iar spre ziuă a adăugat: Memoria mea, domnule, este asemeni unui depozit de gunoi
